Archives

All posts by admin

Rubrică realizată de Costin Tuchilă – Dintre marile spectacole ale Teatrului Naţional Radiofonic de la începutul deceniului al şaptelea, trebuie amintit neîntârziat „Cum vă place” de William Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei, difuzat în premieră duminică 12 august 1962.

Memoria benzii magnetice păstrează astfel unul dintre spectacolele de referinţă ale epocii, de la Teatrul Municipal („Bulandra”) din Bucureşti, care dăduse naştere la lungi dezbateri. Acest spectacol este considerat pe bună dreptate o primă tentativă reuşită de reteatralizare a teatrului, o „breşă” în ideologia realismului socialist care domina epoca.Pe scena teatrului, „Cum vă place” în regia lui Liviu Ciulei fusese jucat în premieră cu un an înainte, în 24 iunie 1961. Distribuţia era: Clody Bertola (Rosalinda), Ileana Predescu (Celia), Victor Rebengiuc (Orlando), Liviu Ciulei (Jacques melancolicul), Mircea Başta (Frederic uzurpatorul şi Ducele surghiunit), Dorin Dron (Tocilă), Petre Gheorghiu (Oliver), Adrian Georgescu (Adam), Octavian Cotescu (Un nobil), Florian Pittiş (Pajul), Rodica Suciu (Phebe), Marius Pepino (Charles), Nicolae Gafton (Amiens), Petrică Vasilescu (Corin).Decorurile spectacolului, care folosea traducerea lui Virgil Teodorescu, erau realizate tot de Liviu Ciulei, costumele, de Ion Oroveanu, muzica de scenă fiind compusă de Theodor Grigoriu iar coregrafia aparţinând lui Oleg Danovschi. Continue Reading

Radio Romania Constanta30. — Scenograful și creatorul de costume Ion Oroveanu. S-a născut la 16 aprilie 1927, în localitatea Deva. În a doua jumătate a anilor ’60, s-a stabilit în străinătate. Din filmografia sa, ca scenograf, cele mai reprezentative sunt: „Anotimpuri”, în colaborare cu Zoltan Szabo (1963, r. Savel Stiopul), „Steaua fără nume”, scenografie și costume (1966, r. Henri Colpi), „Zodia Fecioarei” (1966, r. Manole Marcus). „De-aș fi Harap-Alb”, scenografie și costume (1965, r. Ion Popescu-Gopo), distins cu premiul Mamaia în anul 1965. După Revoluție, a colaborat cu regizorul Dan Pizza, ca director de imagine la filmele: ‘Eu sunt Adam’ (1996), ‘Omul zilei’ (1997) și „Second Hand” (2005). A primit Premiul pentru scenografie la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia (1965) și Premiul pentru scenografie al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) (1996-1997) pentru decorurile filmului „Eu sunt Adam”.

Leon Ghika cu fiica Manuela, 1981

Leon Ghika cu fiica Manuela, 1981

Anul acesta, pe 12 iulie, se împlinesc cinci ani de la plecarea dintre noi a prințului Leon Ghika, o personalitate remarcabilă a exilului românesc, pe care am avut onoarea să-l cunosc și să mă bucur de prietenia sa, prietenie și rudenie veche de trei veacuri între familiile noastre. Bun creștin și intelectual rafinat, evocările tribulațiilor sale nu conțineau niciun mesaj de ură sau răzbunare, preferându-i o armă mult mai redutabilă, ironia. Excelent observator, chiar dacă educația nu-i permitea a face comentarii, lui Leon Ghika nu-i scăpa absolut nimic și observațiile sale erau întotdeauna de o justețe remarcabilă. Fiica sa, Manuela Ghika-Oroveanu, a avut amabilitatea de a ridica stavilele timpului, evocând figura tatălui dânsei.   Continue Reading

Ion Oroveanu: grafică, pictură monumentală, scenografie de teatru („Cum vă place”, „Opera de trei parale”, „Dragă mincinosule”, „Moartea unui artist”, „Vedere de pe pod”). Scenografie de film (Anotimpuri, Harap Alb, Steaua fără nume).
Nu l-am întrebat dacă ar dori să-şi lărgească sfera preocupărilor abordând regia de film pentru că sunt convinsă că ar dori aşa cum sunt convinsă că ar putea. Cred că i-ar merge de minune comedia „neagră”, filmul de suspense sau de montare spectaculoasă — poate comedia muzicală — într-un cuvânt orice gen în care fantezia şi umorul său de o factură cu totul deosebită să se poată desfăşura în voie.
Despre film, Ion Oroveanu vorbeşte cu seriozitatea unui academician şi cu francheţea şi exigenţa unui tânăr cineast care nu are încă nimic de pierdut.

Continue Reading

De-as f... Harap Alb“Următoarea seară a fost consacrată comediei lui Ion Popescu Gopo De-⁠aş fi… Harap Alb (1965), al treilea lung metraj cu actori (după S-⁠a furat o bombă şi Paşi spre lună) al strălucitului regizor de animaţie care cucerise, încă din 1957, cu Scurtă istorie, „Palme d’Or” la Cannes. Prezentat de Dana Duma (care a scris şi o carte despre Gopo), filmul a impresionat şi la Codlea, prin inventivitatea şi originalitatea viziunii regizorale (care modifică radical „semnele” basmului originar, Harap Alb devenind un personaj „cam prostuţ şi cam fricos”, în timp ce Spânul este un tip fermecător, cu bogat păr negru), prin scenografia cu o cromatică intensă şi cu sugestii fantastice imaginată de Ion Oroveanu, prin apariţiile cuceritoare ale actorilor Florin Piersic (Harap Alb), Cristea Avram (Spânul), Emil Botta (un împărat original), Irina Petrescu (în dublu rol, de prinţesă şi de prinţesă… clonată), George Demetru, Eugenia Popovici, Fory Etterle, Liliana Tomescu, Puiu Călinescu, printre propunerile insolite fiind aceea a pictorului Mircea Bogdan în rolul lui Flămânzilă, care joacă alături de Florin Vasiliu (Setilă).” Continue Reading