Ce fericire să filmezi la mare!

Zodia Fecioarei se realizează în întregime la Vama Veche, cel mai de sud punct al litoralului. Un sat cu case puţine şi mici, acoperite de nalbă, cu garduri de piatră gălbuie lucrată de apa mării, un sat cu lumină crudă, care albeşte tot: casele, gardurile, pământul. Pământul ars al Dobrogei de care vorbea Manole Marcus, nu stă decât să fie descoperit. Aici, la Vama Veche, lon Oroveanu a ridicat o casă — casa eroilor principali — aici a găsit o curte cu oile ei, cu măgarul şi cu gardul ei de piatră, într-o armonie de bejuri şi griuri parcă făcută de mâna omului (mâna omului a intervenit doar la pereţii pe care Oroveanu a pus să fie vopsiţi într-un alb-gri).

Continue reading

SCRIITORII ŞI FILMUL ÎN ULTIMUL CINCINAL DEJIST (1961 – 1965) – CALIN STANCULESCU

“…Regizorul Ion Popescu-Gopo atacă universul lui Ion Creangă propunând o viziune proprie a unui basm celebru, De-aş fi …Harap-Alb. Filmul este retras din difuzare după ce prezenţa actriţei Lica Gheorghiu este considerată inoportună de cenzura ceauşistă. Rămâne unul dintre cele mai importante filme cu actori semnate de maestrul animaţiei, Gopo. Filmul a obţinut premii la UNIATEC Milano, 1964, pentru calitatea imaginii color şi a prelucrării de laborator, premiul special al juriului, premiul pentru scenografie, Ion Oroveanu, la Festivalul naţional al filmului de la Mamaia, 1965 şi premiul pentru originalitatea regiei la Festivalul internaţional de la Moscova, 1965. Prima ecranizare din opera lui G. M. Zamfirescu este Domnişoara Nastasia, care inspiră filmul Dincolo de barieră, regia Francisc Munteanu. Mircea Zaciu şi Vasile Rebreanu colaborează la scenariul comediei Gaudeamus Igitur, semnată de Gheorghe Vitanidis. Filmul, cu mai puţine intruziuni şi locuri comune propagandistice, evocă universul Clujului studenţesc, fapt pentru care a fost şi recompensat cu onorante premii la festivalurile de la Teheran, Gijon şi Gotwaldow… ” spune Calin Stanculescu In Viata Romaneasca

Anotimpuri

Anotimpuri

“Cand au aparut pe ecrane Anotimpurile lui Savel Stiopul, in 1964, ele marcau o incercare inedita in cinematografia noastra, filmul poetic… Dar poate cel mai important castig adus de Anotimpuri cinematografului romanesc a fost armonizarea subtila a aparatului de filmat cu starea, cu starile traversate de personaje, subiectivivarea puternica a cadrului prin unghiuri insolite..” Alice Manoiu. Continue reading