File din arhiva Teatrului Naţional Radiofonic (XXII)

Rubrică realizată de Costin Tuchilă – Dintre marile spectacole ale Teatrului Naţional Radiofonic de la începutul deceniului al şaptelea, trebuie amintit neîntârziat „Cum vă place” de William Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei, difuzat în premieră duminică 12 august 1962.

Memoria benzii magnetice păstrează astfel unul dintre spectacolele de referinţă ale epocii, de la Teatrul Municipal („Bulandra”) din Bucureşti, care dăduse naştere la lungi dezbateri. Acest spectacol este considerat pe bună dreptate o primă tentativă reuşită de reteatralizare a teatrului, o „breşă” în ideologia realismului socialist care domina epoca.Pe scena teatrului, „Cum vă place” în regia lui Liviu Ciulei fusese jucat în premieră cu un an înainte, în 24 iunie 1961. Distribuţia era: Clody Bertola (Rosalinda), Ileana Predescu (Celia), Victor Rebengiuc (Orlando), Liviu Ciulei (Jacques melancolicul), Mircea Başta (Frederic uzurpatorul şi Ducele surghiunit), Dorin Dron (Tocilă), Petre Gheorghiu (Oliver), Adrian Georgescu (Adam), Octavian Cotescu (Un nobil), Florian Pittiş (Pajul), Rodica Suciu (Phebe), Marius Pepino (Charles), Nicolae Gafton (Amiens), Petrică Vasilescu (Corin).Decorurile spectacolului, care folosea traducerea lui Virgil Teodorescu, erau realizate tot de Liviu Ciulei, costumele, de Ion Oroveanu, muzica de scenă fiind compusă de Theodor Grigoriu iar coregrafia aparţinând lui Oleg Danovschi.

La Radio, în adaptarea lui Mihai Zirra, spectacolul are aproape aceeaşi distribuţie (George Mărutză interpretează rolul lui Frederic uzurpatorul).  Avem, iată, din fericire, păstrat în bune condiţii tehnice, acest spectacol important din istoria teatrului românesc (durata: 95 de minute), des difuzat şi astăzi în programele Teatrului Naţional Radiofonic. „Cum vă place” în viziunea lui Liviu Ciulei este, la teatrul radiofonic, un spectacol modern, de rară poezie, în care accentul cade atât pe elementele feerice realizate foarte sugestiv într-un limbaj teatral-radiofonic poate surprinzător prin noutatea lui (cântecele şi muzica de ilustraţie ale lui Theodor Grigoriu, efectele, aspectul general-sonor care anticipează evident experienţele contemporane), cât mai ales pe substanţa filosofică pe care piesa o are. Excepţional este monologul lui Jacques melancolicul din scena a VII-a actului al II-lea (care începe cu celebrele versuri „All the world’s is a stage / And all the men and women merely players” – „Întreaga lume e o scenă / Şi oamenii sunt doar actori”), in interpretarea lui Liviu Ciulei, în care regizorul-actor impresionează prin tonul atât de potrivit, printr-o frazare „delicată”, cu nuanţe de nostalgie amară în glas. Dar întregul spectacol are o unitate aparte, conferită de viziunea regizorală şi de partiturile dramatice, fiecare dintre ele interpretate strălucit. Nu altfel era, desigur, spectacolul de pe scena teatrului.

După o primă cronică semnată M. Alexandrescu, apărută în nr. 8 (august)/1961 al revistei „Teatrul”, intitulată interogativ „Regie în slujba textului sau demonstraţie de regie?”, aceeaşi revistă publică târziu (când responsabilii ideologici îi permit), în nr. 12/1961, răspunsul lui Liviu Ciulei: „Critică în slujba textului sau demonstraţie de critică?”

Luni 8 ianuarie 1962, redacţia revistei organizează o dezbatere referitoare la spectacolul „Cum vă place”, la care participă Andrei Băleanu, Liviu Ciulei, B. Elvin, D. Esrig, Mihnea Gheorghiu, Florian Nicolau, Lucian Pintilie, Valentin Silvestru, Traian Şelmaru, Florin Tornea. Dezbaterea este publicată în numerele 2 (februarie) şi 3 (martie)/1962 ale revistei.

Se discută aplicat, cu argumente pro şi contra tocmai experienţa atât de liberă de încorsetări ideologice pe care o propunea Liviu Ciulei prin spectacolul de la Municipal, „teatralizarea” care se elibera de fapt de orice urmă a dogmelor realismului socialist. Perioada era, din punct de vedere ideologic, încă foarte dificilă şi nu putem cere mai mult decât se putea spunea într-o discuţie publică. Totuşi discuţia, transcrisă în 34 pagini de revistă, rămâne la obiect. Liviu Ciulei răspunde punctual criticilor.

Se vorbeşte mult despre personajul Jacques melancolicul şi importanţa acordată acestuia în viziunea regizorală, dar şi în general despre modul de abordare a piesei shakespeariene, textul dezbaterii fiind un document preţios pentru cei care doresc să studieze epoca.