Rubrică realizată de Costin Tuchilă – Dintre marile spectacole ale Teatrului Naţional Radiofonic de la începutul deceniului al şaptelea, trebuie amintit neîntârziat „Cum vă place” de William Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei, difuzat în premieră duminică 12 august 1962.
Memoria benzii magnetice păstrează astfel unul dintre spectacolele de referinţă ale epocii, de la Teatrul Municipal („Bulandra”) din Bucureşti, care dăduse naştere la lungi dezbateri. Acest spectacol este considerat pe bună dreptate o primă tentativă reuşită de reteatralizare a teatrului, o „breşă” în ideologia realismului socialist care domina epoca.Pe scena teatrului, „Cum vă place” în regia lui Liviu Ciulei fusese jucat în premieră cu un an înainte, în 24 iunie 1961. Distribuţia era: Clody Bertola (Rosalinda), Ileana Predescu (Celia), Victor Rebengiuc (Orlando), Liviu Ciulei (Jacques melancolicul), Mircea Başta (Frederic uzurpatorul şi Ducele surghiunit), Dorin Dron (Tocilă), Petre Gheorghiu (Oliver), Adrian Georgescu (Adam), Octavian Cotescu (Un nobil), Florian Pittiş (Pajul), Rodica Suciu (Phebe), Marius Pepino (Charles), Nicolae Gafton (Amiens), Petrică Vasilescu (Corin).Decorurile spectacolului, care folosea traducerea lui Virgil Teodorescu, erau realizate tot de Liviu Ciulei, costumele, de Ion Oroveanu, muzica de scenă fiind compusă de Theodor Grigoriu iar coregrafia aparţinând lui Oleg Danovschi. Continue Reading
30. — Scenograful și creatorul de costume 
“Următoarea seară a fost consacrată comediei lui Ion Popescu Gopo De-aş fi… Harap Alb (1965), al treilea lung metraj cu actori (după S-a furat o bombă şi Paşi spre lună) al strălucitului regizor de animaţie care cucerise, încă din 1957, cu Scurtă istorie, „Palme d’Or” la Cannes. Prezentat de Dana Duma (care a scris şi o carte despre Gopo), filmul a impresionat şi la Codlea, prin inventivitatea şi originalitatea viziunii regizorale (care modifică radical „semnele” basmului originar, Harap Alb devenind un personaj „cam prostuţ şi cam fricos”, în timp ce Spânul este un tip fermecător, cu bogat păr negru), prin scenografia cu o cromatică intensă şi cu sugestii fantastice imaginată de
